Daily Bread: 15 dec. 2011

Ps 27.8

El ne provoaca sa-L cautam.
Ne provoaca sa tanjim dupa prezenta Lui. In fond, asta e ceea ce El vrea de la noi, sa-L cautam si sa-L dorim mai presus de orice. El vrea sa vada ca, mai presus de orice alta activitate, tanjim dupa timpul de partasie cu El, timpul in care stam de vorba cu El. Vrea sa vada ca renuntam la timpul de amuzament [entertainment], de dragul LUI, de dragul prezentei Lui. El nu obliga. El asteapta ca noi sa ne intoarcem privirea spre El si sa-L cautam, si asta nu pentru ca e neputincios si n-ar putea sa ne determine sa ne uitam la El, ci pentru ca El ne respecta si ne da dreptul sa alegem pe cine sa slujim. El doar asteapta, asteapta sa renunti la lectura care-ti face atata placere, sa renunti la discutiile de dragul discutiilor care aparent te incanta, dar pe dinauntru te golesc de orice profunzime, sa renunti la somnul atat de dulce de dimineata, ca sa te trezesti si sa te intalnesti cu El in racoarea diminetii.
El ne provoaca sa ne dorim sa vedem ; nu sa traim cu un Dumnezeu inchipuit al nostru, ci sa experimentam reala Lui prezenta, sa vedem si sa ne umplem de El, sa stralucim Lumina Lui asemenea lui Moise.