Daily Bread: 24 iun. 2012

Isaia 59:16

Una dintre cele mai mari nevoi spirituale in zilele in care traim este nevoia de oameni ai mijlocirii. De crestini care sa simta cu cei nemantuiti, care sa vada, atunci cand trec pe langa oameni, realitatea: suflete goale, pierdute, condamnate la pierzare vesnica. Noi avem siguranta vesniciei, avem pace, bucurie, nadejde. Dar putem fi oare egoisti? Nu este aceasta insasi natura vietii noastre spirituale, scopul pentru care traim inca pe pamant – mijlocirea? Suntem chemati la asta, nu e o optiune pe care o putem alege sau o putem respinge. Fiecare avem in jurul nostru oameni dragi, apropiati, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, rude, prieteni, colegi. Cum vom putea sta odata inaintea Tronului de judecata stiind ca n-am facut nimic pentru a li-L arata pe Dumnezeu? Ca nu inaintea Lui pentru sufletele lor?
Inainte sa putem incepe lucrarea aceasta, de mijlocire - pentru cei apropiati, iar apoi sa largim cercul – pentru lumea intreaga, trebuie sa invatam , asa cum a fost Isus. Sa invatam smerenia, sa nu ne fie greu sa ne plecam langa cel cazut in tarana, sa nu privim cu superioritate spre cei in nevoie… sa invatam sa iubim cu adevarat, cu dragoste din Dumnezeu. Abia apoi vom putea mijloci, dar o vom face cu dorinta fierbinte ca si cei pierduti sa fie gasiti, si cei impovarati si nemangaiati sa vina la Izvorul Vietii!